Salcâm negru

Acacia mearnsii este un arbore leguminos mare, cu creștere rapidă, originar din Australia, care crește natural în soluri argiloase nisipoase brune și soluri turboase negre de-a lungul zonelor mlăștinoase și malurilor râurilor. Atinge de obicei 10 m înălțime, dar poate crește până la 20 m în condiții favorabile. Are o coroană rotunjită, adesea ramificată de la bază, și scoarță brună aspră. Frunzele sunt de culoare verde închis, penate, iar florile sunt galben-pal, grupate în capitule globuloase, parfumate. Fructele sunt păstăi brun-închis, fin păroase. Această specie este principala sursă mondială de taninuri și este cultivată pe scară largă în zone temperate calde până la tropicale pentru lemn și taninuri. În zonele unde a fost introdusă, este adesea considerată o buruiană invazivă, amenințând habitatele native prin competiție cu vegetația locală, reducând biodiversitatea și crescând pierderile de apă din zonele riverane. Preferă un climat moderat, cu temperaturi medii anuale între 9 și 20°C și precipitații anuale de 500-2050 mm. Nu tolerează temperaturi extreme, nici îngheț puternic, dar arborii bătrâni pot rezista la îngheț ușor. Se dezvoltă bine în soluri adânci, bine drenate, ușor acide până la neutre, dar nu tolerează solurile alcaline sau calcaroase. Are un sistem radicular superficial, fiind sensibil la secetă și vânturi puternice. Se înmulțește prin semințe care necesită scarificare sau tratament cu apă fierbinte; germinarea are loc în 7-15 zile. Creșterea este lentă în primii 1-2 ani, apoi rapidă până la vârsta de 6-7 ani. Are o capacitate redusă de a forma drajoni. Această specie are o relație simbiotică cu bacterii fixatoare de azot, contribuind la îmbogățirea solului.