Indigo anil

Indigofera suffruticosa, cunoscută sub diverse denumiri precum indigo de Guatemala, indigo cu frunze mici, indigo din India de Vest, indigo sălbatic, anil indigo și anil de pasto, este o plantă cu flori care crește până la 1 m înălțime, întâlnită în America de Sud. Este un arbust erect și ramificat, cu frunze penate. Rădăcinile sunt lemnoase, iar tulpinile sunt adesea lemnoase, dar pot fi și erbacee. Este cunoscut ca 'regele coloranților' datorită culorii sale albastre profunde fascinante. Din punct de vedere medicinal, indigo anil este aplicat pe înțepăturile de albine și alte insecte pentru a reduce durerea și inflamația. Decoctul de rădăcini este folosit împotriva durerilor de stomac. Frunzele sunt folosite pentru febră și scrofuloză când sunt combinate cu scoarța de Philodendron chinense. Sucul plantei este utilizat ca tratament pentru diaree. Planta preferă climatele tropicale și subtropicale, nu este rezistentă la îngheț. Se adaptează bine la soluri fertile, luto-nisipoase, dar și la soluri cu fertilitate scăzută și pH scăzut. Plantele stabilite sunt rezistente la secetă. Are o relație simbiotică cu anumite bacterii din sol care fixează azotul atmosferic. Înmulțirea se face prin semințe sau butași de tulpină. Semințele se pre-înmuiate în apă caldă peste noapte pentru o germinare optimă, iar germinarea durează 4-6 zile. Butașii se iau din ramuri bine dezvoltate, de 30 cm lungime, se păstrează 2-3 zile într-un loc răcoros înainte de plantare, iar înrădăcinarea începe în a doua săptămână.