Castan de Tahiti
Inocarpus fagifer
Fabaceae Arbore 20 m Zone 10-12
Asia,
Australia,
Fiji,
Indonezia,
Insulele Cook,
Insulele Marshall,
Insulele Solomon,
Kiribati,
Malaezia,
Micronezia,
Nauru,
Niue,
Palau,
Papua Noua Guinee,
Polinezia Franceză,
Samoa,
Tokelau,
Tonga,
Tuvalu,
Vanuatu
Castan de Tahiti
Castan polinezian
Imagine: Tauʻolunga · Licență CC BY-SA 3.0
Inocarpus fagifer, cunoscut și sub numele de Castanul de Tahiti, este un copac veșnic verde, cu o coroană mare și densă, și un trunchi scurt, gros, neregulat, cu contrafișe, de până la 90 cm în diametru. Crește de obicei până la aproximativ 20 m înălțime. Are o rădăcină pivotantă superficială și o rețea bine dezvoltată de rădăcini laterale. Este cultivat în Asia de Est pentru semințele sale comestibile. Frunzele sunt verde închis, oblonge și pieleoase. Florile, de culoare albă până la crem sau galben pal, sunt parfumate și formează ciorchini la capetele ramurilor. Planta este destul de tolerantă la umbră, are o creștere moderată până la rapidă și trăiește până la 90 de ani. Înflorirea începe la 3-5 ani. Semințele pot fi consumate crude sau gătite (fierte sau coapte). Castanul de Tahiti este folosit și în medicina tradițională, în special în tratamentul recăderilor, arsurilor, diareei, scabiei, problemelor de dentiție la sugari, pneumoniei, fracturilor osoase, durerilor de stomac, durerilor osoase, febrei malarice și sângerărilor interne. Lemnul este destul de durabil, dar poate fi susceptibil la termite ca cherestea. Este folosit pentru construcții ușoare, canoe, meșteșuguri și mânere de unelte, printre altele. Cultivare: Plantă a zonelor joase tropicale, umede și calde, la altitudini sub 500 m. Preferă soluri largi, inclusiv calcaroase, saline și slab drenate, cu pH de la ușor acid la foarte alcalin. Tolerantă la vânturi puternice. Creștere moderată până la rapidă, cu creșteri anuale de până la 2 m la plante tinere. Înflorire la 3-5 ani. Produce până la 75 kg de fructe pe an la copaci de peste 25 de ani. Trăiește 80-90 de ani. Răspunde bine la tăierea de regenerare. Deși multe specii din familia Fabaceae au o relație simbiotică cu bacteriile din sol, această specie nu fixează azotul atmosferic. Înmulțire: Semințele nu tolerează deshidratarea și au o viabilitate scurtă de câteva săptămâni. Pot fi semănate direct la locul definitiv sau în containere adânci. Puieții necesită umbră de soarele puternic. Germinarea poate avea loc în 7 zile, cu aproape 100% succes. Butașii cu un singur nod, din lăstarii anului curent, prind rădăcini în 14 zile, cu aproape 100% succes.
Atenționări / toxicitate
Niciuna cunoscută.